Iconografia – la Erwin Panofsky
text Cristina Moraru, ilustrație Andrei Măceșanu
În formularea metodei iconografice de interpretare vizuală, Erwin Panofsky, admite diferenţierea între substratul formal şi substratul semnificaţiei – care este condiţionat de anumite coduri istorice, sau social-culturale –, afirmând semnificaţia lucrării de artă, ca fiind opusă formei sale. Identificând o structură secvenţială a metodei sale – în care iniţial ne este relevată semnificaţia formală a percepţiei, urmată de o semnificaţie secundară convenţională a semnificaţiei culturale – Erwin Panofsky oferă un exemplu preluat din viaţa cotidiană: salutului prin ridicarea pălăriei. În acest sens, Erwin Panofsky anunţă două stadii ale înţelesului. Într-o primă instanţă a acestui gest, ceea ce se remarcă este schimbarea anumitor detalii în configuraţia formală a liniilor, culorilor şi volumelor prezente în câmpul vizual, urmând ca în cea de-a doua instanţă să fie relevată semnificaţia convenţională – noua configuraţie a volumelor fiind identificată ca obiect (un gentelman) iar schimbarea anumitor detalii (ridicarea pălăriei) fiind identificată ca eveniment. Această instanţă poate releva substraturile semnificaţiei numai celor care împărtăşesc aceleaşi coduri social-culturale, rămând neelucidată celor necalificaţi. Tranziţia dinspre percepţia primară, naturală a intenţiei expresionale – ce poate fi clasificată ca experienţă practică – înspre percepţia secundară a decodării convenţionale – ce poate fi clasificată ca experienţă specifică, condiţionată istoric – este accesibilă cu precădere istoricului care va decodifica informaţii ce în anumite circumstanţe pot fi indisponibile lumii occidentale. În situţia prezentată, ridicarea pălăriei se înscrie în tradiţia medievală a gesturilor cavalereşti realizate pentru a demonstra intenţiile paşnice ale cavalerilor înarmaţi. În mod echivalent, atunci când am aplica aceeaşi metodă unei lucrări de artă, istoricul de artă va elucida stadiul secund prin asocierea configuraţiei formale cu reprezentări similare, pre-existente în istoria artei.