dionisiacul – beția metafizica, iesire din sine, din corp, a fi una cu lumea, natura, celalalt – Nietzsche

sublimul – acel prea mult care dă peste cap imaginația producând plăcerea negativă, în doi pași, inițial sperietură, teamă, apoi adorație, respect; două specii: matematic (dimensiune enormă – piramide, catedrale, cerul înstelat) sau dinamic al naturii (forta enormă a naturii dezlănțuite – furtuna pe mare, prăpastia etc.); spre deosebire de frumos, sublimul este dinamic, dizarmonic, conflictual și va face carieră în perioada romantică – la Kant