După mai bine de un an de pandemie, ne propunem să lansăm o investigație asupra posibilităților artei și teoriei de a funcționa online. S-au dovedit artiștii și profesorii din domeniile umaniste creatori profesioniști de content și, dacă nu, care ar trebui să fie rolul lor? Cum a fost alterată ecuația educației ca experiență (John Dewey) ce condiționa întâlnirea dintre student și profesor de existența unei comunități sau prezențe sociale? Cât de utlile au fost tururile virtuale în galerii, talk-urile înregistrate, meet-urile și zoom-urile, în lipsa vernisajelor sau a pauzelor în care studenții schimbau notițe și comentau ultimele cărți, filme, lucrări? Este cu adevărat necesară fărâmițarea comunicării cu Gen Z în secvențe de 15 minute ce par să instaureze o eră fast learning? Este de ajuns a izola un artist în atelierul său pentru a produce artă? Cum s-a reconstruit fenomenologia aproape/departe în contextul noilor relaționări artist/public, profesor/student? Prin ce avataruri au trecut conceptele tradiționale de locuire, spațialitate, identitate, afect? Ce presupun noi concepte precum communovirus (Jean-Luc Nancy), distanțare tehno-mediată (Franco “Bifo” Berardi), imunitate comunitară (Paul B. Preciado)?
Pentru a anticipa dezbaterile internaționale ce vor avea loc la ELIA Academy 2021 la finalul anului vom interoga mediul autohton cu privire la conceptul de extended art student. Ne putem întreba dacă înfruntăm cumva o nouă “moarte a artei” în care re-imaginarea ar fi preferabilă micilor adaptări? Sau care sunt modificările necesare în setul tradițional de skill-uri ale unui artist sau teoretician din domeniu (creativitate, curiozitate, inițiativă) pentru adaptarea la o lume marcată de instabilitate socială și mutații culturale, o lume a transdisciplinarității și a ineditelor colaborări orizontale cu domenii conexe.
O echipă de teoreticieni, filosofi și artiști, din Arad, București, Cluj, Iași va realiza o radiografie a perioadei prin intermediul unor discuții, expoziții și al unui site (ephemair/eART35): Răzvan Anton, Horea Avram, Alexandru Berceanu, Irina Botea, Suzana Dan, Cristian Iftode, Lucian Indrei, Iosif Kiraly, Cătălin Gheorghe, Daria Ghiu, Călin Man, Andrei Mateescu, Nita Mocanu, Cristina Moraru, Raluca Oancea, Marina Oprea, Raluca Paraschiv, Irina Trocan, Simona Vilău. Acestora li se vor alătura cu comentarii reprezentanții unor galerii din cele patru centre culturale cât și o serie de tineri artiști invitați să ilustreze grila conceptuală a proiectului. Conceptul de tinerețe artistică (<35) cât și cel de generație (devenit tot mai problematic în urma promoțiilor literare și vizuale ale anilor 80) vor face parte integrantă din aceeași grilă.
- iulie, București
- august, Arad
- septembrie, Cluj
- noiembrie, Iași
Fără a trage deocamdată vreo concluzie, notăm câteva observații relevante precum faptul că în perioada actuală, saturată de content, ne este clar tuturor că Informațiile (distribuite, multimediale) sunt o condiție necesară dar nu suficientă a educației sau creației artistice. Esențială se dovedește, mai curând, întâlnirea profesorului cu studentul, a artistului cu publicul, curatorul și ceilalți artiști. Esențial, cu alte cuvinte, este a construi legături (după vechiul exemplu al Micului Prinț dar și al noului model Bourriaud), a însoți tinerii artiști sau studenți pe un drum, a prilejui întâlniri și dezbateri adevărate. Legitimarea artei și a educației virtuale va depinde în acest sens de răspunsul la întrebarea cum constituim o comunitate artistică sau academică digitală?
