70% C9H9N

artiști / artiste:
Alex Antonescu, Marian Codrea, Dan Chiș, Dragoș Dogioiu, Alexandra Drăgulinescu, Ioana Dumitrescu, Dora Huiban, Marta Mattioli, Ema Motea, Marina Oprea, Emanuel Ștefan, Toma Ștefănescu, Selina Yilmaz

curatoare: Raluca Oancea

Această expoziție își propune să investigheze evoluția imaginii digitale postpandemie, în contextul în care tehnologia NFT a luat amploare iar proiectele XR au cucerit propriile secțiuni la Cannes și alte festivaluri. La o primă vedere, toate condițiile de producere a artei media digitale sunt îndeplinite. Se vorbește chiar despre un original digital, despre o nouă estetică, despre insinuarea categoriilor lumii virtuale în real. Cu toate acestea, un procent semnificativ din imaginile care inundă internetul nu reprezintă decât zgomot, slogane obsesive ale unui capitalism digital grăbit și intruziv, fake news comentate trivial sau afișate insistent pe benzi neon, o baltă entropică de deșeuri, afecte induse și individualități pierdute. De asemenea, tehnologia NFT, lansată în numele descentralizării și a libertății digitale este folosită de celebre galerii precum Uffizi pentru a-și crește vânzările kitsch-izând numele lui Michelangelo, iar în România credincioșii sunt anunțați de o casă de licitații că numai cumpărând un NFT pot arunca o privire în altarul Catedralei Mântuirii Neamului.

În acest context, întrebarea care ne preocupă este legată de noile tactici pe care un artist le poate angaja astăzi în scopul de a virusa social media, de a propaga pe canalele globale propriile mesaje critice, destabilizatoare. Cum putem iniția un set de repere indispensabile orientării în acest ocean haotic al ersatz-ului, al noninformativului? Cât de ireversibilă este mutația fotografiei și a filmului de la re-prezentare la simulare? Cum se modifică discursul despre real într-o lume în care realitatea este mai curând produsă, sintetizată? Cum afirmăm adevăruri, fie și subiective, într-o epocă a postadevărului? Cum ne virtualizăm corpul, cum ne modelăm subiectivitatea, cum ne disociem de algoritmi, emoticoane și sentimente prefabricate? Cum devenim invizibili, imuni la strategiile de urmărire și normalizare ale noilor “societăți de control” (Deleuze)?
Imaginile produse de noi, prea colorate, prea rele și urâte pentru a fi prezentate într-un multiplex, își propun să se distingă mai curând prin velocitate și accesibilitate, asemeni “imaginii sărace” a lui Hito Steyerl. Savurându-și condiția de “reziduuri aduse de valuri la țărmul economiilor digitale” ele se vor mulțumi să sfideze “patrimoniul, cultura națională sau dreptul de autor”.

Expoziția este parte a proiectului cultural eART 35, co-finanţat de Administraţia Fondului Cultural Naţional. Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziţia AFCN. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitea beneficiarului finațării.

Organizator: Asociația Ephemair
Parteneri: Rezidența BRD Scena9, Kinema Ikon, Muzeul din Arad, Lateral Space (Cluj), Universitatea Națională de Arte „George Enescu” Iași, Art + Design (Iași), Revista Arta